Mizeria din spatele Jihadului anti-Uber

În România, viața bate filmul și, aparent, sfidează orice logică.

Sub glorioasa guvernare PSD, am mai reușit o premieră: suntem probabil singura țară din lume care încasează impozite de pe urma unei activități lucrative pe care, în același timp, o sancționează drastic.

Cum ar veni, dacă te prind, te amendez și te las fără mașină o jumătate de an, iar dacă nu, îți impozitez munca.

Cum vine asta?

Șoferii Uber funcționează ca angajați ai unor firme ce au ca obiect de activitate „alte transporturi terestre de călători”. Această activitate are un cod CAEN (4939) diferit de cel al transportului în regim de taxi (4932) și, implicit, nu intră sub incidența reglementărilor care privesc activitatea de taximetrie.

Așa credeau și șoferii Uber, cu atât mai mult cu cât însuși măria sa ministrul transporturilor a declarat public că modificările legii taximetriei nu îi vizează și că își pot continua liniștiți activitatea până la intrarea în vigoare a actului normativ privind activitatea de ride-sharing.

Când colo, ce să vezi? În primele 24 de ore de la intrarea în vigoare a modificărilor aduse legii taximetriei, numai în București, 16 dintre ei încasează sancțiuni, dintre care 4 pe timp de zi, când în mod normal poliția rutieră e prea ocupată cu fluidizarea traficului ca să se concentreze pe activitatea de constatare.

Suspectă chestie, cu atât mai mult cu cât agenții de poliție nu se grăbesc niciodată să aplice sancțiuni pe o nouă reglementare, pentru a nu risca să formuleze greșit descrierea faptei și să le crească numărul de procese-verbale anulate în instanță (e un indicator negativ de evaluare a activității lor). În general, neavând studii juridice, ei așteaptă ca mai întâi să "primească lumină" de la serviciul juridic.

În acest context, asaltul virulent din data de 16 mai nu poate avea altă explicație decât existența unei dispoziții IGPR de a se organiza acțiuni pe această linie. În baza unei astfel de dispoziții, Brigada Rutieră București elaborează un plan de acțiune, iar la finalizarea acțiuni, structurile de poliție rutieră înaintează rapoarte cu rezultatele obținute, care trebuie să fie îndestulătoare.

Agenții din teren nu au ce face și sancționează din greu, conform zicalei „dacă e ordin, cu plăcere”, deși mulți au fost ei înșiși șoferi Uber part-time în timpul liber, iar ministrul transporturilor îndeamnă de ochii lumii șoferii să conteste sancțiunile, pe principiul "nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase".

Poliția Capitalei raportează cu mândrie 16 victime, Carmen Dan raportează și ea mai departe la partid, dar i se cere mai mult. Ride-sharing-ul trebuie stârpit, că nu degeaba s-a dat ordonanța înainte de a li se reglementa activitatea.

În data de 17 mai, un cap luminat (probabil din poliție, că cei de la partid sunt prea nesimțiți ca să le pese de așa ceva), a realizat că bate la ochi dacă sunt sancționați doar șoferii Uber, așa că, din cele 50 de victime din bilanțul zilei, au fost arși și câțiva taximetriști.

Cât se va amâna reglementarea ride-sharing-ului?

Răspunsul e logic: cât va fi necesar, pentru ca această reglementare să rămână fără obiect, prin retragerea din România a companiilor de ride-sharing.

O altă previziune ar fi pur și simplu visătoare, pentru că în România mămăliga explodează rar, anemic sau deloc.

Ce dacă sunt forțați să-și caute alt job cateva zeci de mii de parteneri Uber? Străinătatea îi așteaptă să îngroașe rândurile emigranților români.

Ce dacă vor dispărea firme care deja au investit în flote? E vina antreprenorilor, că au fost atât de inconștienți încât să-și închipuie că pot construi o afacere în Teleormânia, mai ales una care să lezeze interesele camarilei PSD.

Iubesc România, dar metastaza asta a corupției instituționalizate până la vârf a otrăvit-o de tot. N-a mai rămas nimic aici pentru viitorul nostru și al copiilor noștri. Doar niște bunici triști, care nu-și mai pot îmbrățișa copiii și nepoții, și sunt nevoiți să-i vadă doar pe Skype.

Următorul bilet de avion va fi doar dus.