Hai să întrebăm mai mulți oameni dacă fericirea e totuna cu bogăția. Ne vom minuna împreună de răspunsurile pe care le vom primi.
Popa ne va spune că banul e ochiul dracului și că Isus a preferat să trăiască și să moară sărac, așa că...nu pofti averi, fiule, că a ta va fi împărăția cerurilor... Nu-l întreba mai departe cât a dat spagă pentru parohie la B.O.R., în cât timp a amortizat-o și ce valoare are mașina pe care o conduce, sau alte asemenea chestiuni lumești, că-i păcat să hulești, fiule...
Mulți alții, medici, asistenți medicali, farmaciști, sau bolnavi vor spune că degeaba ai bani, dacă n-ai sănătate. Ei vor fi convinși de ceea ce-ți spun e adevărat, că nici moartea, nici boala nu-și aleg victima după bogăția ei. Nu conștientizează că trei sferturi din populația planetei se îmbolnăvește din pricina stresului cauzat de lipsa bogăției și, dacă se procopsește cu o boală gravă, e victimă sigură pentru că asistența socială nu e suficientă pentru a-i plăti vindecarea.
Angajatul blazat, sclav pe viață la bănci, îți va argumenta că el este și va muri sărac și cinstit, pentru că, ori trebuie să furi ca să acumulezi capitalul inițial demarării unei afaceri, ori e prea riscant să investești pentru a porni o afacere. Pe cale de consecință, e o dovadă de responsabilitate față de siguranța familiei și de moralitate să trăiești și să muncești ca să-ți plătești ratele, să mănânci și să-ți rămână de-o bere.
Acum hai să întrebăm un om de succes, care asigură locuri de muncă pentru câteva zeci, sute sau mii de angajați, care ajută prin acte caritabile alți oameni, dacă ar vrea să fie sărac. Răspunsul e invariabil același: „Dacă sunt sărac, nu voi putea ajuta pe nimeni și va trebui să fiu eu ajutat de alții.”
Analizând părerile lor, ajungem la aceleași concluzii ca atunci când am vorbit despre autolimitare, nu-i așa?
Până la urmă, ce e bogăția? Dar fericirea? Asumându-mi în totalitate aceste definiții, voi afirma că FERICIREA este trăirea ce rezultă în urma satisfacerii nevoilor omului, iar BOGĂȚIA este capacitatea de a-și satisface aceste nevoi.
Nu vreau să devin excesiv de teoretic și de plictisitor, dar a fost odată ca niciodată un nene psiholog, pe numele lui Maslow, care a desenat o piramidă și a ierarhizat trebuințele umane ca trepte ale unei piramide, explicând astfel, pe înțelesul tuturor, că omul trebuie să-și satisfacă nevoile de la bază spre vârf:
La baza piramidei lui Maslow stau trebuințele fiziologice de apă, aer, hrană, adăpost și sex, similare animalelor. Aerul e gratis, apa e gratis doar în anumite zone ale pământului, pentru a beneficia de hrană și adăpost trebuie să ai cu ce să le cumperi, iar pentru a avea parte de sex trebuie să demonstrezi o valoare genetică și socială suficientă pentru a trezi cuiva dorința de a se arde cu tine, iar toate astea implică suficiente resurse pecuniare pentru a le asigura.
Al doilea nivel îl constituie nevoile de siguranță și stabilitate. Omul simte nevoia să fie sigur că va avea parte și mâine de satisfacerea nevoilor de la primul nivel, iar pentru asta are iarăși nevoie de prosperitate.
După satisfacerea nevoii de siguranță, simțim nevoia de dragoste și apartenență, iar apoi, la al patrulea nivel, avem nevoie să ne simțim cineva, să ne satisfacem trebuințele de stimă și statut.
În vârful piramidei găsim nevoile spirituale ale omului, care, satisfăcut la nivelurile inferioare, simte nevoia să dea un înțeles existenței sale.
Plecând de la premisa că fiecare etaj superior al piramidei lui Maslow implică îndeplinirea trebuințelor de la nivelurile inferioare, ajungem la concluzia de bun simț că nu putem nici filozofa, nici ajuta pe cineva cu burta goală, pentru că suntem prea ocupați s-o umplem cu ceva, urgent.
Prosperitatea ne asigură posibilitatea satisfacerii nevoilor, dar nu o implică cu necesitate - e adevărat că există oameni plini de bani neîmpliniți, care n-au știut să folosească prosperitatea pentru a-și satisface nevoile de pe toate nivelurile - oameni otrăviți de ură, lăcomie, singurătate, captivi viciilor sau măcinați de boli. Acești oameni nu sunt bogați, pentru că nu au capacitatea de a-și folosi prosperitatea pentru a se împlini.
Ce înseamnă pentru tine împlinirea ta? Ce crezi tu că te face fericit și cum îți vei împlini visele. Mai întâi trebuie să determini clar ce-ți dorești, pentru că nu poți doborî o țintă pe care n-o vezi clar... Vom vedea cum să facem și asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu