Patologia cancerului în MAI

În urmă cu vreo doi ani, am avut ocazia sa cunosc unul dintre cei mai respectați profesioniști pe care i-a avut Poliția Română. Un tip care și-a petrecut cea mai mare parte a carierei ca judiciarist și lucrător acoperit BCCOA, apoi și-a încheiat cariera în DGA. De la omul asta, mi-a rămas pe creier o vorbă a lui, ca o concluzie a întregii sale cariere: „Am prins tot soiul de lichele cât am fost polițist - hoți, tâlhari, pești, traficanți de droguri - dar cele mai mari jigodii pe care le-am prins purtau uniformă.”

Acum, 80% dintre prietenii mei sunt actuali sau foști polițiști și jandarmi, și sunt oameni de toată isprava, însă îndrăznesc să afirm că ceea ce percepe DGA, structura responsabilă cu prevenirea și combaterea corupției în MAI, este doar vârful aisbergului. „Cifra neagră” a criminalității în MAI (așa cum sunt denumite în criminologie faptele săvârșite dar niciodată sezizate organelor judiciare), este mult mai mare decât prevede DGA-ul, pentru că și ermetismul instituțiilor care o compun este mult mai mare.

Dincolo de frica de ostracizare și de stigmatul turnătorului, care i-ar urmări în orice unitate s-ar muta, oamenii trăiesc și spaima de a nu ști cât de mult e întinsă în sus caracatița. Ei sunt atât de obișnuiți să fie înconjurați de corupție, încât le e greu să conceapă că lucrătorii unei alte structuri, fie ea și DGA-ul ori DNA-ul, ar putea fi integri, în condițiile în care șefii lor sunt promovați și menținuți în funcții pe proptele politice. Dacă ofițerul anticorupție ori procurorul sesizat îl va preveni pe cel în cauză că are un turnător în subordine și va mușamaliza sesizarea? Această întrebare cimentează ermetismul și protejează grupările infracționale in interioul MAI împotriva scurgerilor nedorite de informații.

Ce mai știți de Corcodel?

Corcodel Marian, marele comandant de unitate arestat într-un dosar de cămătărie, șantaj și delapidare instrumentat de DIICOT, este de departe cel mai bun exemplu în acest sens. Arestarea lui a fost un adevărat șoc pentru toți jandarmii, mai ales datorită mitului de invincibilitate construit în jurul său. Toată lumea îl știa drept sluga lui Dragnea, iar parvenirea în scaunul de ministru a doamnei Carmen nu făcea decât să-i întărească puterea. Mesele organizate de Corcodel în incinta bazelor de agrement ale Jandarmeriei, la care turna în pahare unei întregi pleiade de șefi de structuri din MAI, secretari de stat, procurori, judecători și politicieni, aveau nu doar rolul de a-i crește influența, ci și de a intimida supușii, de a întări mitul că este intangibil.

Similar, mulți șefi de inspectorate județene, numiți firește ca urmare a promovării unor concursuri/examene pentru ocuparea funcțiilor de conducere, nici măcar nu se ostenesc să-și ascundă legăturile cu primarul, prefectul și baronii locali, ori pilele „de la București”. Plebea, lucrătorii operativi care n-au nicio legătură cu „asociațiile familiale” numite oficial inspectorate județene, trebuie să fie intimidați suficient încât să tacă. Cei de mai sus, din birourile călduțe, sunt fie neamuri, fie șantajabili, așa că nu prezintă un risc semnificativ.

În MAI, rahatul sfidează gravitația.

Densitatea mizeriei este direct proporțională cu coeficientul de ierarhizare al funcției. Și atunci, cu câți Corcodei o fi infestat MAI-ul? Ce se mai poate salva din acest organism ajuns aproape de metastază?

Tu ce i-ai răspunde copilului tău când îți spune că vrea să se facă jandarm sau polițist, într-o Teleormânie în care falsul intelectual, abuzul în serviciu și șantajul se confundă cu actul managerial, iar mita și traficul de influență sunt un mod de viață?

Cum să-i explici că, după 4 ani de liceu militar și 4 ani de Academie, în care ai învățat că rostul tău în societate e să lupți cu infracționalitatea, te poți trezi că șefii tăi sunt infractori organizați în grupări criminale tipice, unii din colegii tăi au dat trei sau patru mii de euro șpagă pentru a intra în sistem pe ușa din dos a încadrărilor din sursă externă, iar in biroul tău este încadrată o colegă care își julește atât de tare „genunchele” sub biroul șefului, încât stă săraca mai mult în medicale decât pe la muncă?