România nu-și merită polițiștii

România nu-și merită polițiștii. Atât România, ca stat incapabil să-și respecte și să-și gestioneze cum se cuvine resursele umane, cât și poporul român, care ar trebui să plătească pentru inconștiența și indiferența cu care permite umilirea celor care-l apără.

Românii ar trebui să se baricadeze în case, să iasă să-și cumpere pâine în grupuri și înarmați, să fie tâlhăriți și bătuți, să-și privească în ochi soțiile violate și să-și vadă copii cu venele ciuruite de dava. Contrimuiabilii nevrotici, aia care au impresia că polițiștii sunt angajații lor și sună la 112 pentru că vecinul îndrăznește să folosească dușul și mașina de spălat la 11 noaptea, șmecherii din trafic care flatulează prin toate orificiile când sunt opriți și țipă că sunt vânați și persecutați când îi ia radarul sau sunt prinși conducând mangă - pe ei și pe alte categorii similare, precum și pe toți cei care acceptă indiferenți situația polițiștilor din România, să-i apere Mircea Badea.

Cum se numește un patron de la care trebuie să-ți recuperezi drepturile bănești prin intermediul unor acțiuni în justiție, care nu respectă legislația muncii și te exploatează până te bagă în spital, care se așteaptă să-ți zugrăvești biroul din banii tăi, să aduci hărtie și papetărie de acasă, să-ți repari singur imprimanta și mașina de serviciu? Jigodie? Javră ordinară? Atunci când acest patron este însuși statul, cum să-l numești?

Unii băieți buni, care nu trăiesc cu 1500 - 2500 de lei pe lună, au copt un proiect de modificare a statutului polițistului, care să prevadă că orice alte activitați decât funcțiile didactice sunt incompatibile cu statutul de polițist. Problema e că mulți dintre acești polițiști, puși în situația de a alege, vor prefera să plece. Nu va păsat și n-ați înțeles nimic de la valul de polițiști care au preferat să plece la muncă în străinătate, decât să accepte să fie umiliți acasă, pe gratis sau pe banii lor. S-ar putea ca tot mai mulți să plece din sistem, iar ăia 100 care, spuneau șefii, așteaptă la poartă, să nu mai fie de găsit.

Până acum, intrai în școala de Poliție naiv, cu capul plin de vise și gărgăuni din filmele americane cu împușcături și te trezeai inițiat în combaterea firelor de iarbă răsărite în crăpăturile din beton, văruirea bordurilor, lustruirea cu ceară a holurilor, instrucție de front și alte astfel de secrete ale meseriei de polițist. La absolvire, erai legat de glie vreo 10 ani, în care, dacă părăseai ministerul, plăteai costurile școlarizării. Această capcană prin care statul te învăța lecția supușeniei, funcționa în condițiile în care leafa îți permitea să trăiești în condiții decente.

Acum nu mai merge. În loc să se odihnească, acești oameni fac taximetrie, zidărie, tâmplărie, asigurări, agricultură, apicultură, orice altceva le permite să supraviețuiască. Dacă li se interzic aceste activități, unii vor pleca, iar cei care vor rămâne pe loc, vor lua calea haiduciei și se vor apuca de șpagă, mai rău decât în anii '90. De ce ar face altfel? Celor cinstiți li se fabrică dosare și-i mănâncă ploșnițele în arest, în timp ce infractorii care ultragiază polițiști sunt cercetați în stare de libertate și sună nevestele polițiștilor, povestindu-le cât de riscant e să-ți iei copilul de la grădiniță, în ce poziții vor fi violate în fața copiilor și cum se taie sfârcurile cu patentul. Polițiștii cinstiți își plătesc din salariul imens de 2000 de lei onorariul avocatului, când sunt cercetați că au făcut uz de armă pentru a prinde hoți sau a se apăra de infractori. Din același salariu, angajează gărzi de corp pentru a-și proteja familia, după ce se încăpățânează să nu propună NUP-uri și SUP-uri în dosare cu șmecheri.
România nu-și merită polițiștii. Păcat.